Manual de Jurisprudență Masonică

Există lucrări care descriu Francmasoneria și există lucrări care o definesc; tratatul de față și prima sa variantă, publicată în 1856, intitulată „Principiile Dreptului Masonic”, aparțin celei de-a doua categorii, impunându-se nu doar ca repere bibliografice esențiale, ci ca veritabile izvoare de drept masonic. „Manualul de Jurisprudență Masonică” (1859) constituie piatra de temelie pe care s-a edificat jurisprudența masonică internațională din perioada modernă și cea contemporană; la fel de actuală, utilă și edificatoare ca în momentul publicării sale, lucrarea creează un cadru coerent și sistematic pentru interpretarea și aplicarea legilor masonice, atât a celor scrise, cât și a celor nescrise. „Manualul de Jurisprudență Masonică” al lui Mackey reprezintă Cartea fundamentală, Echerul și Compasul pentru tot ceea ce înseamnă, este și poate fi Francmasoneria regulară, nu numai din perspectiva literei legii, cât mai ales din perspectiva definitorie a esenței și spiritului Fraternității Francmasonice.

Gabriel Ţocu